Carst

Într-o atmosferă electrizantă, Andrei Doboş proiectează o genealogie a propriei inspiraţii poetice. Datorită magnetismului retoric pe care le exercită, textele cuprinse aici compun, în primul rând, o veritabilă ecologie a texturilor sonore şi a materialităţii figurale. Interogând, prin politizare, nu doar relaţia dintre „om” şi „natură”, ci întreaga tradiţie poetică a idilismului rustic, poetul rămâne, pe de altă parte, maestrul unei arte capabile de a trezi, dindărătul celor mai familiare structuri, o sumă de ecouri dintre cele mai tulburătoare. CARST nu e doar rezultatul unui proces de lentă fermentaţie poetică, ca să păstrez metafora minerală, ci şi dovada faptului că eroziunea stilistică pe care Doboş o practică a condus, în cele din urmă, la reliefarea uneia dintre cele mai stringente voci ale crizei perpetue pe care o trăim.

– Alex Ciorogar