Recomandarea cititorilor Bookstory

Când am aflat că Editura Frontiera a tradus în română o nouă carte scrisă de Narine Abgarian am simțit o tresărire plăcută fix în plexul solar. Cărțile bune îmi traversează nervii stomacului și îmi stârnesc emoții profunde, de-o sinestezie rară.

Așa cred că pot caracteriza Maniunea într-un singur cuvânt: SINESTEZIE! E o măiestrie de atmosferă șăgalnică a unei lumi a anilor ’80 într-o Armenie sovietică, cu un amestec fabulos și divers de prezențe etnice: armeni, ruși, georgieni, evrei, azeri, care sunt aruncați în povești cu iz amuzant, chiar comice sau pline de duioșie.

Maniunea, roman autobiographic, ne-o aduce pe Narine alături de prietena ei Maniunea în ipostaze buclucașe, ambele fiind martorele apropierii adolescenței care vine parcă cu pași repezi și le ia prin surprindere.

Multe episoade mi-au stârnit lacrimi de râs, de la hilara descoperire că au păduchi până la prima iubire cu năbădăi, pentru un vecin foarte bine însurat. Și m-am întors în timp amintindu-mi de propria copilărie (tot din anii ’80) când nu erau telefoane mobile, și bunica mea (semăna foarte bine cu Ba, bunica Maniunei – aspră și blândă în același timp) ne-a oferit tot ce a fost mai bun și frumos pe lume: grijă și educație.

De la o frază la alta, pe măsură ce intri în roman, te apropii tot mai mult de personaje, Narine ținând în mână o pensulă cu care le conturează și zugrăvește candid întreaga atmosferă. M-am bucurat că l-am citit adult fiind, pentru că m-a copleșit nostalgia retrăind vremurile acelea fără încrâncenare, și cu recunoștința lui CUM mi-a fost copilăria și CE mi-a adus ea bun.

O recomand pentru a călători blând ca într-un tren personal, deschizându-vă toate simțurile (Narine Abgdarian deschide multe uși senzoriale) și oprindu-vă în toate stațiile vieții și amuzându-vă de năzdrăvăniile a două fetițe foarte bune prietene, care se țin de mână curajoase și curioase pentru fiecare aventură trăită.

Și dacă ai 14+ poți să te urci în tren și să vezi cum e o explorare a buclucului și absurdului totodată, cu zâmbetul pe bune, pentru că la final e foarte posibil să-ți lase o mare urmă de bucurie. Spor la citit și călătorit această carte!

Alina Oancea

Lasă comentariul tău