Recomandarea librarului

Cartea Străinătate, semnată de Augustin Cupșa e un nou volum de proză scurtă, o surpriză lansată de editorii Humanitas.

Cartea se savurează pe îndelete, câte o povestire pe seară. Marca unei povestiri bune e tocmai sentimentul că nu lipsește nimic din construcția ei și că ai aflat tot ceea ce aveai nevoie să știi despre personaje.

Cele 13 povestiri conturează un puzzle de amintiri difuze, microistorii și detalii biografice ale unor personaje înzestrate cu o libertate ce nu-ți permite să le anticipezi evoluția.
Povestirile te vor convinge ca Străinătatea e o aspirație confuză a personajelor de a dezerta într-o alta lume, te vor ajuta sa simți ca străinătatea e „un refugiu mental, o extragere de sub autoritatea faptului de a fi aici și acum” (Augustin Cupșa)

Suntem contemporani cu generații care au plecat peste hotare, din nenumărate motive. Mirajul plecării în Vest e alimentat de însingurare. Suntem și gazdele temporare ale unui sentiment de înstrăinare sau ai unei lipse de conexiuni cu cei de lângă noi.

Un lucru remarcabil pe care l-am constatat e faptul că teme foarte sensibile și profunde sunt abordate pe un fond de dialog aparent banal și mai ales folosind fragmente cotidiene, simple și asta fără a știrbi din greutatea substratului țintă urmărit. Nonșalanța trecerii de la detalii fade, obișnuite la esențe și meditații fine e o marca a literaturii lui Cupșa. În plus, frumusețea literaturii vii, eliberate de norme, de multe ori colocvială, vă va însoți tot timpul.

„Toate trec cu un chiot sau cu un oftat” e o povestire aparte. Simpla găsire a unui buletin pierdut pe stradă e un prilej speculat cu rafinament de a chestiona un blocaj existențial. Pleci de la o întâmplare banală pe care regizorul o stoarce și ești transfigurat într-o povestire asemănătoare celor ale lui Eliade.

Odiseea spațială sau David Bowie cu Major Tom apar și ele, împletite organic cu nevoile de a cunoaște alt spaţiu, printre înstrăinarea sau dorinţa de realizare prin părăsirea locului natal.

Vă veți întâlni și cu doze de umor implicit, create de disonanta unor meditații ce se interpun. Iată un astfel de exemplu: „De câteva zile vremea s-a stricat și au reînceput ploile, probabil că s-au stricat și acasă, dar în Anglia asta nu e tocmai o surpriză de vreo patru miliarde de ani. Oare când s-o fi stricat vremea în Anglia? De când s-au format oceanele pe pământ? Sau mai târziu, când a apărut viața?“ (fragment din povestirea Peppermint Patty)
Comicul percutant rezidă din legătura închipuită între ploaia care cade obsedant în Anglia si apariția vieții pe Pământ.

Iată alte cateva imagini splendide, care denota meșteșugul scriitorului:
‘Mocheta era bine întinsă, absorbea încordarea de la o reuniune la alta și o dădea înapoi cu mirosul de Biocarpet.’ (povestirea Imponderabil)

‘Dar când a căzut în băltoace, au căzut și gândurile, de parcă ar fi fost agățate de o lustră care de-abia se mai ținea într-un cui și oricum era prea încărcată.’ (povestirea Într-o zi doar praful)

Sunt la a treia carte semnată de Augustin Cupșa, autorul romanelor Perforatorii (2006) și Așa să crească iarba pe noi (2017), precum și al unor volume de proză scurtă ca Profesorul Bumb și macii suedezi (2009) sau Marile bucurii și marile tristeți (2013).

Augustin Cupșa încapsulează în proza sa scurtă exact modul cinematografic, regizoral, de a reda multiple povești de viață prin filtrul unor locuri abandonate, a unor spatii, clădiri, ruine, prin tăceri potențate de vocea peisajelor și prin detaliile locurilor ignorate. Personajele sunt legate sugestiv de spatii, metamorfozele personajelor sunt legate indisolubil de locul-martor. Spațiile facilitează treceri, povestirile pendulând între prezent și trecut.

„Străinatate si stranietate, două cuvinte pe care am ajuns să le asez cu ușurință unul lângă celălalt. M-am născut intr-o epocă totalitară, în care străinatatea – evident, Occidentul – era nu doar locul de scăpare, ci si visul, proiectia, fantasma unei evadări. Dar era si o întrerupere, o despărțire, dorul de cel plecat. Dincolo, afară, sus – câteva nume pentru imaginarul nostru care e si astăzi la fel de viu. (…). E un pic ironic, dar în anii din Franța am văzut cât de avantajati suntem noi față de ei, pentru că ei sunt parte reală din acest imaginar si nu mai au de ce să viseze că pot pleca in străinătate.”
Asta spune scriitorul Augustin Cupșa legat de substratul noului său volum.

Străinătatea e un orizont nestatornic, o obsesie, o pornire de a te lăsa în voia spatiilor pe care le populezi, la care revii ciclic, protagoniștii prozelor având nevoie de un loc de care să se lege.
Fiecare povestire din Străinătate îţi reamintește de ce simţim nevoia de a ne reîntoarce la povestirile scurte. Profunzimea se află tocmai sub ceea ce se vede în cotidian, banal ori simplificat la suprafaţă.
Același sentiment îl culegi și dacă citești cele 10 povestiri intense din Gene dominante, volum semnat de Ștefania Mihalache, publicat tot de editura Humanitas.

Ana-Maria Lupșa-Jude

Lasă comentariul tău