Recomandarea librarului

Scriitoarea irlandeză Claire Keegan (n. 1968) este cunoscută pentru povestirile sale publicate de-a lungul timpului în The New YorkerThe Paris Review sau Granta. Prima ei antologie de povestiri, Antarctica (1999), a câștigat Rooney Prize for Irish Literature și William Trevor Prize. A doua, Walk the Blue Fields, a apărut în 2007. Nuvela ei, Foster (în pregătire în seria Anansi.Contemporan), a fost publicată de Faber and Faber în 2010 și a devenit bestseller internațional, fiind adaptată pentru marele ecran în 2022 sub titlul The Quiet Girl.

Astfel de lucruri mărunte a apărut toamna trecută la editura Pandora M, în cadrul colecției Anansi Contemporan, în traducerea Iuliei Anania. Romanul, primul al autoarei irlandeze, pune în fața cititorilor dilema morală, și într-un fel existențială, a lui Bill Furlong, un negustor de lemn și cărbune, care se declanșează odată cu o vizită a bărbatului la mănăstirea din apropiere.

Cartea apelează și se inspiră dintr-o realitate istorică sensibilă, controversată și încă dureroasă din trecutul Irlandei, anume spălătoriile magdalene și Mama-și-copilul. Spălătoriile magdalene, cunoscute și drept aziluri magdalene, „erau administrate de ordine catolice și au funcționat din secolul al XVIII-lea până în secolul XX, având rolul declarat de a adăposti femei decăzute (inițial prostituate, ulterior mame necăsătorite, infractoare mărunte, orfane, femei cu handicap mintal și fete abuzate), dar în realitate, femeile erau folosite ca mână de lucru gratuită. Iar Mama-și-copilul, o serie de „instituții apărute la jumătatea secolului XX, finanțate de guvernul irlandez și administrate de călugărițe catolice, unde erau trimise să nască femeile necăsătorite, puternic stigmatizate de rigoarea religioasă”.

Astfel de lucruri mărunte se desfășoară de-a lungul câtorva zile, în preajma Crăciunul lui 1985. Pentru Bill este un timp al unor mici descoperiri, despre comunitate, dar mai ales despre trecutul propriu și despre sine. Planul prezent e străpuns adesea de cel al trecutului, în care cititorul va afla povestea de viață a personajului. Bill se naște fără tată în casa unei văduve unde mama lui era menajeră. Însă o femei necăsătorită, care la șaisprezece ani dă naștere unui copil, e un fapt de neconceput pentru acea comunitate, care-i vor întoarce spatele. Salvarea celor doi va veni de la această văduvă, doamna Wilson, care-i va lua în grijă. În pofida startului pe care viața i l-a oferit, fără tată, a cărui identitate mama nu i-o va destăinui, cu o mamă stigmatizată, pe care o va pierde de mic, batjocorit la școală pentru statutul său, Bill Furlong va reuși însă prin caracterul său muncitor să-și găsească un loc în comunitate. La începutul romanului îl aflăm ca tată a cinci fiice, cu o soție iubitoare și un statut social sigur și respectat.

E însă gestul doamnei Wilson, de-ai fi protejat și ajutat, cel care-i va ghida lui Bill, în ultimă instanță, acțiunile prezentate în roman, fiindcă totul, în mintea lui Bill, va fi despre povestea unei vieți pe care acum el o poate spune altfel și îi poate da un alt sens, precum o făcuse și doamna Wilson cu viața lui și a mamei sale.

În această logică se înscrie, într-o cheie de lectură, cartea, iar finalul subliniază acest lucru. Plin de speranță și bunătate, fără a ignora implicațiile gestului lui Bill asupra vieții sale următoare, finalul poate părea ușor facil și patetic, dar el subliniază nevoia unei existențe asumate și ideea că a te lupta cu realitățile constrângătoare comunităților ori sistemelor nu înseamnă doar gesturi publice ori de natură politică, ci lucruri făcute din compasiune, lucruri mărunte cum ne anunță titlul, în tăcere și care să se înscriu, în primul rând, în firescul existențelor proprii fiecărui individ.

Romanul a fost adaptat anul acesta și a fost filmul de deschidere al Festivalului de film de la Berlin din februarie. Small Things Like These este regizat de Tim Mielants și-l are ca actor principal pe Cillian Murphy în rolul lui Bill Furlong. Și probabil nu vom avea prea mult de așteptat până îl vom vedea și în cinematografele din țara noastră.

Adrian-Emil Rus

Lasă comentariul tău