Softboi Mimosa

Oricât de artificial s-ar formula mediul, poezia lui Tudor Pop (chat pe frânturi de interacţiune delicată, autosubminare încântătoare prin fixaţii – la limită cu afectivitatea invazivo-cool) devine un soi de ocrotitoare expunere emoţională. Crizat şi tandru, cvasi-subiectul caută să adore, ajustându-se „depri-lipicios”. În textele tăiate aproape perfect, ceva parfumează constant peisajele multicolore de versat digital, ceva care subminează prietenos până la capăt.

Citiţi sau, mai degrabă, ascultaţi şi priviţi mental incantaţiile queer în aventura apropierii: sunt aici ecouri din „ochi roşii polaroid” sau din „umilirea animalelor” cum de la „Oana Văsieş” n-am mai găsit. Şi sunt, categoric, multe alte elemente situate dincolo de aceste câteva referinţe.

– Cosmina Moroşan
La limita dintre analog şi digital, Tudor Pop investighează—cu ajutorul unui feed poetic—noi practici creative. O carte care va genera multe discuţii.

– Alex Văsieş