Pravaliile de scortisoara. Sanatoriul sub semnul clepsidrei

„Bruno Schulz și-a câștigat, cu doar câteva proze, locul alături de giganți precum Kafka sau Borges." Sjón

Moartea prematură a lui Bruno Schulz, victimă a naziștilor, este una dintre marile pierderi ale literaturii moderne. Cât a trăit, prozele sale nu au avut parte de o primire critică favorabilă, însă după război, vestea talentului său excepțional i-a câștigat cititori în toată lumea. Volumul de față reunește cele două volume de proză publicate de autor în timpul vieții, într-o nouă traducere, prima de acest fel după anii 1970. Bruno Schulz publica în 1934 Prăvăliile de scorțișoară, o nuvelă ce își implica personajele în ritmurile nebunești ale unei naturi scăpate de sub control, implacabile, iar în 1937, Sanatoriul sub semnul clepsidrei, volum ce punea în discuție dimensiunea temporală, creând și jucându-se cu realități alternative.

„De fiecare dată când îi deschid cărțile, sunt la fel de uimit să descopăr cum acest scriitor, o ființă ce arareori și-a părăsit orășelul de provincie în care trăia, a creat pentru noi o întreagă lume separată, o dimensiune alternativă a realității. Povestirile lui creează un univers fantastic, mitologia privată a unei familii." David Grossman

„Autorul își povestește aventurile dintr-un orășel de provincie în care totul este transformat, augmentat, deformat și schimbat de imaginația lui în vis." Czesław Miłosz

„Una dintre cele mai originale imaginații ale Europei moderne." Cynthia Ozick

„Bruno Schulz a fost unul dintre marii scriitori, unul dintre marii transmutatori ai lumii în cuvinte." John Updike

Bruno Schulz (1892, Drohobâci, Imperiul Austro-Ungar – 1942, Ghetoul Drohobâci), prozator și grafician polonez de origine evreiască, este considerat unul dintre cei mai mari scriitori polonezi ai tuturor timpurilor. A studiat arta la Viena, dar, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, s-a întors în orașul natal, unde a devenit profesor de desen la liceul de băieți. În 1934 publică volumul de povestiri Prăvăliile de scorțișoară și începe să corespondeze cu Witold Gombrowicz. Doi ani mai târziu traduce romanul Procesul de Franz Kafka. În 1937 publică cel de-al doilea volum de povestiri, Sanatoriul sub semnul clepsidrei. În 1942 este ucis în ghetoul Drohobâci de un membru al Gestapoului.